La început am descoperit piesa de teatru. Apoi textul. Apoi ideea unei vacante in care sa nu mai stii nici de calendar, nici de ceas, nici de liste cu lucruri de facut. Si astfel fiecare frantura mai mare sau mai mica de vacanta a devenit o incercare de a juca jocul de-a vacanta.
Un joc in care sa te pierzi pe stradutele unui oras descoperindu-i culorile si personalitatea, un joc in care sa te prinda seara tarziu intr-un muzeu incercand sa închizi in tine toate culorile panzelor, colturile pietrelor sau sunetele rafturilor care se deschid aratandu-ti inca ceva si inca ceva.
Un joc in care sa stai pe un varf de munte cu fata spre soare. Sa fii doar tu, muntele, cerul nespus de albastru si atat.
Jocul de-a vacanta este un joc care se traieste si se scrie ca sa il mai poti trai prin cuvinte si a doua oara, si a treia, si de fiecare data cand ti se face dor de joc. De jocul de-a vacanta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu