Cerere in....calatorie

Intr-o zi Edouard a intrebat-o pe Mathilde daca vrea sa parcurga alaturi de el un numar infinit de kilometrii, oriunde i-ar duce pasii. Ea a spus da si restul a fost...calatorie. Pentru inceput de la Paris la Ierusalim pe jos, fara bani, fara bilete, fara vreun pachet in rucsac. La început a fost articolul trimis pe FB de Anca.

Winterthur, orasul comoara

Există oraşe care seamănă cu nişte comori. Ascunse bine şi care o dată descoperite dezvăluie o serie întreagă de surprize şi minunăţii care parcă nu se mai termină. Un astfel de oraş îţi rămâne mult timp agăţat de suflet şi de fiecare dată când te întorci seamănă cu un vechi prieten cu care mereu mai găseşti ceva de vorbit.

Orasul de jucarie

Exista orașe care iti lasa impresia unor cartiere dintr-un oraș pentru păpuși în care nu a intrat încă nici un copil. Case colorate, frumos aliniete cu acoperișuri trase la linie, flori de plastic viu colorate, străduțe drepte tăiate simetric de un rău peste care trec podurile de jucărie. Poduri de care se sprijină leneș aceleași biciclete de jucărie.

De ce jocul de-a vacanta ?

La început am descoperit piesa de teatru. Apoi textul. Apoi ideea unei vacante in care sa nu mai stii nici de calendar, nici de ceas, nici de liste cu lucruri de facut. Si astfel fiecare frantura mai mare sau mai mica de vacanta a devenit o incercare de a juca jocul de-a vacanta.