Winterthur, orasul comoara

Există oraşe care seamănă cu nişte comori. Ascunse bine şi care o dată descoperite dezvăluie o serie întreagă de surprize şi minunăţii care parcă nu se mai termină. Un astfel de oraş îţi rămâne mult timp agăţat de suflet şi de fiecare dată când te întorci seamănă cu un vechi prieten cu care mereu mai găseşti ceva de vorbit. Situat la doar 18 minute cu trenul de Zurich, Winterthur face parte din categoria oraşelor care au ceva de oferit pentru fiecare: un centru vechi cu străduţe scăldate de soare şi terase pentru amatorii de după-amieze liniştite şi fără zgomot de maşini, un muzeu de ştiinţe ale naturii care îţi permite nu doar să vezi ci şi să atingi, să guşti, să asculţi, să explorezi şi să descoperi lucruri noi despre lumea în care trăieşti, dealuri cu poteci bine trasate care abia aşteaptă să fie parcurse cu bicicleta sau pe jos, un muzeu de artă (Colecţia Oskar Reinhart “am Romerholz”) cu capodopere impresioniste ascunse într-un conac din inima pădurii, concerte, parade inedite şi ciocolată.

Winterthur este genul de oraş care se descoperă cel mai bine cu harta în mână, cu un rucsăcel în spate echipat cu ce ai nevoie să faci faţă unei zile lungi, cu încălţăminte rezistentă în picioare şi pregătit pentru a fi surprins. Surprins de oamenii care te vor saluta pe potecile din pădure (dacă ţi-ai ales să te bucuri de partea cea mai verde a oraşului), de angajaţii unui muzeu care te vor lăsa să intri chiar dacă mai sunt doar cinci minute până la închidere pentru a vedea o anumită expoziţie aflată în desfăşurare (Muzeul de Fotografie), de autobuzele care vin exact la timp, de căprioarele, cerbii, felinele şi lupii pe care le vei găsi în parcul de animale şi care uneori par să nici nu se sinchisească de prezenţa ta (Wildpark Bruderhaus), de peisajul care s-ar putea să îţi taie răsuflarea dacă urci pe Goldberg într-o zi senină în care se văd crestele înzăpezite ale Alpilor.
Deşi nu foarte mare şi nu foarte cunoscut, Winterthur îţi va cere timp pentru a-i descoperi toate comorile. S-ar putea să fii surprins de cât de multe lucruri vei găsi dacă îţi pui deoparte câteva zile de vară (pentru a fi suficient de lungi) pentru a-l descoperi. Stabileşte-ţi o zi pentru centrul oraşului, pentru a te bucura de străduţele liniştite, de fântânile frumos decorate pe care le vei întâlni în piaţete, de băncile care abia aşteaptă să te aşezi pe ele pentru a închide ochii şi a te bucura de soare şi de zgomotul tăcut al oraşului.
Dacă tot e soare afară, dă o fugă şi prin grădina de trandafiri (Rosengarten). Nu ştiu câte specii de trandafiri ai văzut în viaţa ta, dar acolo sigur îţi poţi întregi colecţia pentru că poţi vedea nu mai puţin de 330 de specii. Ia-ţi timp să te bucuri de culorile lor şi să îi miroşi pe fiecare. Dacă e joi, şi sâmbătă e concert la biserica mare din centru (Sankt Laurentius kirche), poţi avea surpriza de a asista la o repetiţie de concert. Fă-ţi curaj şi intră. O să te bucuri de un concert în exclusivitate.
Ia-ţi timp să te bucuri de parcuri şi de clădirile bineîntreţinute. Şi încă un sfat. Nu te limita doar la centrul oraşului ci vizitează cât mai mult din el. Frumoasele case elveţiene cu muşcate curgătoare la fereastră nu sunt în centru. Ia-ţi 2-3 zile pentru muzee. Ştiai că în Winterthur există chiar o stradă a muzeelor? Dacă îţi place să vizitezi muzee, merită să îţi iei Museum Pass, care îţi oferă acces gratuit la numai puţin de 16 astfel de obiective. Şi dincolo de muzeele de artă, ştiinţe ale naturii, fotografie, ceasuri, numismatică, nu rata Technorama.

Petrece zilele care ţi-au mai rămas bătând la picior cu bicicleta (datorită faptului că numără în jur de 170 de km de pista de bicicleta, Winterthur este cunoscut şi drept “cycle city”) sau călare, dacă vrei o varianta mai exotică, dealurile pe care e construit oraşul. Vei fi surprins să descoperi că şi potecile din pădure au nume şi le poţi regăsi pe harta pe care ţi-ai luat-o în prima zi de la punctul de informare turistică.
Pregăteşte-te să urci în turnurile situate în punctele de belvedere pentru a vedea Elvetia până departe (Bruhlbergturm şi Eschenbergturm), să te plimbi printre butucii de viţă de vie care acoperă porţiuni întinse, să te rătăceşti puţin, dar cu siguranţă poteca te va duce undeva la sfârşit, să respiri adânc şi să fii pentru câteva ore doar cu tine. Şi din când în când câte un ciclist sau un locuitor ieşit la alergat. Oraşele comoară îţi oferă posibilitatea de a descoperi nu doar comorile ascunse în ele, dar şi comorile ascunse în inima ta şi a celor din jurul tău.

Sursa fotografiilor: http://www.winterthur-tourismus.ch/en/visitor